Războiul cel Mare, Războiul Națiunilor, re-numit, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, Primul Război Mondial, a fost un conflict militar de dimensiuni mondiale. Cronologic, evenimentele s-au desfășurat astfel: în 28 iulie 1914 Imperiul Austro-Ungar a atacat Serbia (în 23 iulie 1914 Austro-Ungaria a dat un ultimatum, apreciat ca inacceptabil pentru un stat suveran, Serbiei - considerată responsabilă pentru atentatul de la Sarajevo, din 28 iunie 1914); în 30 iulie 1914, Rusia, susținând Serbia, decretează mobilizarea generală; în replică, Germania, aliata Austro-Ungariei, declară, la 1 august 1914, război Rusiei și, apoi, o zi mai târziu, la 3 august 1914, Franței; la 4 august 1914 Germania a invadat Belgia, iar Anglia și dominioanele sale au declarat război Germaniei (5 august 1914) ; la rândul său, Austro-Ungaria declară război Rusiei (6 august 1914), iar Serbia, Germaniei (6 august 1914); Franța declară război Austro-Ungariei (11 august 1914), urmată de Anglia (12 august 1914); la 23 august 1914, Japonia declară război Germaniei (prin acest act, conflictul european devine mondial); Turcia declară, la 12 noiembrie 1914, război Triplei Înțelegeri; în 23 mai 1915, Italia declară război Austro-Ungariei; în 16 august 1916, România a intrat în război alături de Tripla Înțelegere (Antanta), iar la 6 martie 1917 și Statele Unite ale Americii intră în război împotriva Puterilor Centrale. În 11 noiembrie 1918, la ora 05.00 s-a semnat actul de armistițiu și, astfel, la ora 11.00 dimineața, războiul a luat sfârșit. Combatanții războiului au fost Antanta și Puterile Centrale. Nici un conflict anterior nu a implicat un număr atât de mare de militari și nu a implicat atâtea părți pe câmpul de luptă. În final, acest război a devenit al doilea conflict pe lista celor mai sângeroase conflicte notate de istorie (după Rebeliunea de la Taiping). Douăzeci de ani mai târziu, însă, cel de-al Doilea Război Mondial va face și mai multe victime.
O caracteristică a Primului Război Mondial este folosirea strategică pe scară largă a tranșeelor ca linii de apărare pe Frontul de Vest, acestea întinzându-se de la Marea Nordului până la granița cu Elveția. Mai mult de 9 milioane de persoane au fost ucise pe câmpurile de luptă ale războiului iar, pe lângă acestea, mai mulți își pierd viața în spatele liniilor frontului, datorită lipsei resurselor de bază - mâncare, căldură sau combustibil, mobilizate cu prioritate pentru alimentarea armatelor - și a genocidului comis sub acoperirea numeroaselor războaie civile și conflicte interne (de exemplu, genocidul armean).

Progresul tehnologic care s-a produs odată cu revoluția industrială a secolului XIX-lea se traduce în creșterea puterii distructive a armelor și în diversificarea modalităților de atac aflate la dispoziția generalilor din acea epocă. Astfel, în Primul Război Mondial au loc primele bombardamente aeriene din istorie, iar în jur de 5% din totalul victimelor de război au fost civili, în timp ce în Al Doilea Război Mondial procentul acestora va fi de 50%.
Primul Război Mondial s-a dovedit a fi o ruptură decisivă cu vechea ordine mondială, marcând încetarea finală a absolutismului monarhic în Europa. Patru imperii au fost doborâte: German, Austro-Ungar, Otoman și Rus. Cele patru dinastii ale lor, Hohenzollern, Habsburg, Otoman și Romanov, care au avut rădăcini ale puterii încă din timpul cruciadelor, au căzut după război.
Eșecul de a rezolva crizele postbelice a contribuit la ascendența fascismului în Italia, a nazismului în Germania și la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Războiul a catalizat Revoluția bolșevică, cea care avea să inspire ulterior revoluții comuniste în diferite țări, precum China sau Cuba. În est, căderea Imperiului Otoman a pavat calea spre democrația modernă și laicizarea statului succesor, Turcia. În Europa Centrală au fost înființate state noi, precum Cehoslovacia sau Iugoslavia, iar Polonia a fost redefinită.

Tripla Intelegere

In 1882 se constituie TRIPLA ALIANTA(Puterile Centrale) -

Germania 

Austro-Ungaria

Italia

1893-1907 se constituie ANTANTA(Tripla Intelegere) -

Anglia 

Franta

Rusia

statele balcanice duc 2 razboaie(1912-1913): -mai multe tari balcanice
Romania nu se implica in primul razboi, dar in al doilea(Bulgaria ataca fostele aliate), a participat(Pacea de la Bucuresti - 1913).
Romania si-a recuperat Cadrilaterul.
Desi cauzele izbucnirii primului razboi sunt numeroase, cauza imediata este asasinarea (28 iunie 1914) lui Franz-Ferdinand si a sotiei sale(la Saraevo).
Tarile din cele doua tabere isi declara reciproc razboi.
La inceput Romania - neutra.
Clasa politica romaneasca se teme de expansiunea Rusiei in Balcani, astfel Romania se apropie de Puterile Centrale(tratat - 1883).
alianta - cunoscuta de Carol I si Bratianu (caracter defensiv si secret - necunoscuta pana in 1914).
Carol moare(1914), vine Ferdinand(1914-1927).
Se indreapta spre Antanta.
4 august 1916 Romania declara razboi Austro-Ungariei.
Rusia - frontul de nord (Galitia).
Franta - frontul sudic (Salonic).
Bulgaria si Turcia intra in razboi (tabara opusa Romaniei).
armata romana patrunde in Transilvania, fiind respinsa de o armata austro-maghiaro-germana.
se retrage pe linia Jiu-Olt.
pierde batalia de la Arges-Neajlov la 23 noiembrie
tezaurul este incredintat Rusiei.
aliatii nu acorda ajutorul promis.
in vara anului 1917 cu ajutorul misiunii franceze ii invingem la Marasti, Marasesti si Oituz pe nemti.

Se elibereaza teritoriile romanesti.
7 noiembrie - revolutia bolsevica + lovitura de stat, puterea este preluata de bolsevici.
Rusia incheie pace cu Puterile Centrale la Brest - Litovsc in februarie.
pacea de la Bucuresti 24 aprilie 1918 cedam: Dobrogea, Muntii Carpati si resursele sunt folosite de Germania.
28 octombrie intram in razboi pentru o zi (Antanta).
in 1917 intra in razboi si SUA.
in 1918 Antanta obtine victorii intre 29 oct si 11 nov Germania capituleaza si semneaza armistitiu de la Compiegne.
statele s-au intalnit la Versailles(Franta), au participat marii oameni politici.
statele invingatoare hotarasc:
1)Germania e vinovata de izbucnirea razboiului si va plati despagubiri.
2)Armata germana este limitata la 100.000 de soldati.
3)Zona Rhin-ului este demilitarizata.
4)Imperiul multinational Austro-Ungar este desfiintat, aparand urmatoarele state: Polonia, Cehia, Ungaria, Romania.(apar si republicile baltice: Letonia, Lituania si Estonia).
PACI SEPARATE:
Versailles - Germania
Saint-Germain - Austria(Bucovina este redata Romaniei)
Trianon - Ungaria(Transilvania revine Romaniei)
Neuilly - Bulgaria(Cadrilaterul revine Romaniei)

Primul război mondial şi formarea României Mari

În vara anului 1914 a izbucnit primul război mondial. România, în ciuda alianţei cu puterile centrale, a rămas neutru (“neutralitate armată”). După doi ani de lupte a devenit evident că puterile Antantei se află în superioritate. În august 1916 Antanta a încheiat o înţelegere secretă cu România, în care i s-a promis Bucovina de sud, Ardealul şi părţile Ungariei de est, în caz că România atacă Austro-Ungaria.
Războiul a fost câştigat de puterile Antantei.

    În martie 1919 la Budapesta a fost proclamată Comuna. Armata acesteia n-a putut ţine piept atacului românesc şi la 4 august armata română a intrat în Budapesta. Generalul H.H. Bandholtz, membrul american al misiunii militare al aliaţilor, în memoriile sale (An Undiplomatic Diary, New York, 1933) a descris istoria demontării fabricilor şi a devastărilor neînfrânate. Pe baza acestuia scrie Horthy Miklós în Memoriile sale (ed. II., 1974, 115):
“Dacă el [Bandholtz] nu apare la timp, personal, cu cravaşa în mână, în palatul regal, acesta este negreşit golit. În faţa Muzeului Naţional au apărut deja camioane româneşti, care aşteptau doar să fie încărcate; muzeul a fost salvat de devastare numai prin faptul, că generalul a sigilat uşile lui în numele aliaţilor.”

        Amiralul Horthy Miklós, în fruntea armatei naţionale ungare a intrat în Budapesta la 16 noiembrie 1919. Horthy Miklós a fost taxat de comunişti, printr-o falsificare a istoriei care le-a fost proprie, fascist, epitetul fiind fluturat în lung şi în lat şi de politicieni români. Afirmaţia este una dintre cele mai mai grosolane minciuni, pe care comuniştii au inventat vreodată, în legătură cu o persoană dată. Horthy apăra interesele naţionale ungare; relaţiile sale cu Hitler n-au fost bune, el nefiind nici prieten, nici aliat politic cu Hitler şi Germania nazistă. A urmat doar o politică de conjunctură, care corespundea intereselor Ungariei şi de multe ori a fost forţat de împrejurări: situaţia geopolitică a ţării, rolul său politic mult redus în urmă trunchierilor teritoriale de la Trianon, etc.

    În Ungaria fascismul a fost reprezentat de  Partidul Crucii Săgetate a lui Szálasi.  Atitudinea de omenie a poporului ungar este demonstrată printre altele de faptul, că numărul membrilor acestui partid a scăzut în timpul războiului: în 1940 avea 116 mii de membri, iar cu trei ani mai târziu mai puţin de o sută de mii (Carsten 1967, 180). Astăzi este puţin cunoscut, dar este fapt că Szálasi n-a fost de acord cu uciderea evreilor. După părerea lui “evreii trebuiesc angajaţi până la sfârşitul războiului la munci publice, iar apoi trebuie să emigreze” (Carsten 1967, 180).

Horthy Miklós a resistat consecvent pretenţiilor fasciste. F.L. Carsten scrie în cartea sa despre fascism (Carsten 1967, 180): “Până la urmă germanii l-au înlăturat pe Horthy, fiindcă a încercat ieşira Ungariei din război, şi tot germanii au ajutat să ajungă la putere pe Szálasi şi Partidul Crucii Săgetate, când armata roşie se afla deja pe pământ ungar.” (La 16 octombrie 1944 palatul regal de la Buda a fost ocupat de trupe SS, Horthy Miklós capturat şi internat a doua zi în Bavaria.)

În cartea întitulată Puteţi povesti despre aceasta… [Om detta må ni berätta...], Stockholm, 1998, autorii suedezi scriu în legătură cu persecutarea evreilor, că după ocuparea Ungariei, în vara anului 1944, când germanii au vrut să deporteze pe evreii din Budapesta, printr-o dispoziţie energică, Horthy Miklós a împiedicat deportarea din ţară a 300.000 (trei sute de mii!) de evrei, “măsură prin care i-a salvat”.
Şi Lucian Boia a remarcat, că imaginea lui Horthy este falsă în istoriografia românească: “Manualele româneşti prezintă Ungaria încă de la instaurarea lui Horthy în 1920 ca supusă unei dictaturi de tip fascist (ceea ce, în treacăt fie spus, nu este chiar adevărat)…” (Boia 1997, 223).
   România era condusă de regele Carol I de Hohenzollern din 1866. Pentru o perioadă îndelungată mai înainte de declaşarea primului război mondial, România a fost un aliat al Austro-Ungariei. În conformitate cu termenii alianţei dintre cele două state, România era obligată să intre în război numai dacă aliatul austro-ungar era atacat. Când a izbucnit războiul, România a considerat că Austria a fost statul care a declanşat războiul şi, prin urmare, Bucureştiul nu era obligat să se alăture efortului de război al aliatului său.Oamenii politici romani au decis adoptarea pe moment a neutralitatii la data de 21 iulie/3 august 1914,in Consiliul de Coroana de la Sinaia. Intre timp,opinia publica este divizata in proantantisti si germanofili.
      Astfel, Bucureştiul cerea recunoaşterea drepturilor României asupra teritoriului Transilvaniei, care fusese încorporat în Regatul Ungariei în 1867.Romanii inainteaza victorios in Transilvania,insa sunt nevoiti sa se opreasca din cauza instalarii trupelor germano-austro-ungare pe frontal acesteia dar si datorita infrangerii trupelor romane din Dobrogea,la Turtucaia.
In toamna anului 1916,sudul tarii trece sub ocupatia Puterilor Centrale.Moldova nu poate fi cucerita,iar Iasi devine noua capitala a Romaniei.In anul 1917,Puterile Centrale nu pot ocupa Moldova,trupele romane obtinand eroicele batalii de la Marasti,Marasesti si Oituz. In 1918,Romania ramane singura pe frontal de est si semneaza tratatul de pace cu Puterile Centrale,care prevedea cedarea unor teritorii Austro-Ungariei si Bulgariei si controlul german asupra economiei romanesti.

Frontul de rasarit

Frontul de răsărit a fost teatrul de război al primului război mondial din Europa Centrală și Răsăriteană. Termenul este în contrast cu acela frontul de vest. În ciuda separării geografice, evenimentele de pe cele două teatre de luptă s-au influențat puternic între ele.
  Geografia răsăritului Europei a jucat în general un rol cheie în modul de desfășurare a luptelor pe fontul de răsărit. Strict din punct de vedere geografic, fronturile de vest și de răsărit erau foarte asemănătore, diferența principală fiind nivelul dezvoltării economice. În vreme ce Belgia și nordul Franței erau printre cele mai puternic dezvoltate regiuni industriale din acea vreme, Europa Răsăriteană era mult mai puțin dezvoltată.
Mai mult, lungimea frontului răsăritean era mult mai mare decât cea a frontului apusean. Teatrul de război era delimitat în linii mari de Marea Baltică (vest), Moscova (est), adică aproximativ 1.200 de kilometri, PetrogradMarea Neagră (sud), aproximativ 1.600 de kilometri. Această întindere uriașă a avut un efect hotărâtor asupra caracterului luptelor. În vreme ce luptele de pe frontul de vest s-au desfășurat în principal în tranșee, liniile frontului de est erau mult mai mobile, iar tranșeele nu au fost folosite foarte mult. Lungimea foarte mare a frontului făcea ca densitatea de soldați pe kilometru să fie relativ scăzută, ceea ce făcea posibilă ruperea cu relativă ușurința a liniilor atacate. Odată liniile frontului rupte, sistemele de comunicație insuficient dezvoltate făcea foarte dificilă sarcina apărătorilor de concentrarea a unităților necesare opririi ofensivei și de organizare a contraofensivei pentru restabilirea situației. Pe scurt, apărătorii nu dispuneau de aceleași avantaje de care se bucurau apărătorii de pe frontul de vest.
  Liniile frontului de est s-au tot schimbat de-a lungul conflictului, și nu doar la începutul și sfârșitul bătăliilor, așa cum se întâmpla pe frontul de vest. De fapt, cea mai mare înaintarea a germanilor din întreg războiul a fost cea din vara anului 1915, de pe frontul de răsărit.