Geografia răsăritului Europei a jucat în general un rol cheie în modul de desfășurare a luptelor pe fontul de răsărit. Strict din punct de vedere geografic, fronturile de vest și de răsărit erau foarte asemănătore, diferența principală fiind nivelul dezvoltării economice. În vreme ce Belgia și nordul Franței erau printre cele mai puternic dezvoltate regiuni industriale din acea vreme, Europa Răsăriteană era mult mai puțin dezvoltată.
Mai mult, lungimea frontului răsăritean era mult mai mare decât cea a frontului apusean. Teatrul de război era delimitat în linii mari de Marea Baltică (vest), Moscova (est), adică aproximativ 1.200 de kilometri, PetrogradMarea Neagră (sud), aproximativ 1.600 de kilometri. Această întindere uriașă a avut un efect hotărâtor asupra caracterului luptelor. În vreme ce luptele de pe frontul de vest s-au desfășurat în principal în tranșee, liniile frontului de est erau mult mai mobile, iar tranșeele nu au fost folosite foarte mult. Lungimea foarte mare a frontului făcea ca densitatea de soldați pe kilometru să fie relativ scăzută, ceea ce făcea posibilă ruperea cu relativă ușurința a liniilor atacate. Odată liniile frontului rupte, sistemele de comunicație insuficient dezvoltate făcea foarte dificilă sarcina apărătorilor de concentrarea a unităților necesare opririi ofensivei și de organizare a contraofensivei pentru restabilirea situației. Pe scurt, apărătorii nu dispuneau de aceleași avantaje de care se bucurau apărătorii de pe frontul de vest.Liniile frontului de est s-au tot schimbat de-a lungul conflictului, și nu doar la începutul și sfârșitul bătăliilor, așa cum se întâmpla pe frontul de vest. De fapt, cea mai mare înaintarea a germanilor din întreg războiul a fost cea din vara anului 1915, de pe frontul de răsărit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu